Monitorul Oficial Local
Formulare online


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

OFERTE VÂNZARE TERENURI - conform Legii nr. 17/2014

OFERTE VÂNZARE TERENURI - conform Legii nr. 17/2014


PRIMĂRIA --> Home

ISTORIA COMUNEI VIIŞOARA - SANATATE



Până la sfârșitul sec .XVIII , pe teritoriul județului BOTOSANI nu se cunosc elemente de asistenta medicala .Populația folosea cunoștințele vechi de medicina populara.

In anul 1829 se semnalează prezenta unei farmacii la Dorohoi iar in baza prevederilor Regulamentul Organic, tot aici a fost repartizat si un "doftor’’.

Abia după unificarea serviciilor sanitare din cele doua principate(1862) si reforma administrativa din1864,asistenta medicala s-a extins si in mediul rural, înființându-se arondamente sanitare, corespunzătoare plasilor administrative,fiecare cu câte un post de medic si unul de moașa de plasa. In prejma primului război mondial, in comune au fost infinitate posturi de moașe si oficianți sanitari.

Cu toate acestea,morbiditatea prin boli epidemic si cu larga răspândire in mase fiind foarte ridicata,lipsa de asistenta spitaliceasca era extrem de resimțita si pentru locuitorii comunei Viișoara.

In perioada dintre cele doua războaie mondiale s-a făcut foarte puțin pe plan sanitar,fata de perioada precedent. Spitalul cel mai apropiat de Viișoara era cel din Darabani,înființat in 1907 cu un număr de paturi care a evoluat de la 12 ,in momentul înființării ,până la 20,in anul 1938.

In anul 1924,in calitate de medic al circumscripției sanitare funcționa Iosif Apel, cu reședința in Rădăuți-Prut, ajutat de agentul sanitar Vasile Tudose,cu reședința la Păltiniș si moașa Natalia Lungu, cu reședința in comuna Coțușca. Așadar,in comuna Viișoara nu exista nici un cadru sanitar.

În 1930 boierului Iugiu Zadurovici I se pune sechestru pe conac in partea de nord livada si in partea de sud 100 ha teren. În 1933 în aceste proprietăți se aduce de la Rădăuți un orfelinat de copii cu 2 educatoare , administrator , care va funcționa pînă in iarna anului 1944 când se pleacă în refugiu cu toata arhiva .Datele au fost culese de la cetățenii Giosu Ion, Pînzaru Niculai, Horodincu Florea și Horodincu Gheorghe care au trăit realitatea.

In aceiași perioada este of. Sanitar Știrbu si moașa de plasa Dembrovschi care lucrează până in 1943.Printre bolile cele mai frecvente, înregistrate in rândul populației locale,trebuie amintite malaria, deosebit de necruțătoare,apoi rujeola si scarlatina, precum si pelagra tuberculoza sifilisul etc.. Dintr-o monografie redactata in anul 1924 rezulta ca in anul precedent s-au înregistrat 114 nașteri si 72 de decese, printre care 18 copii sub un an si alte 13 persoane de 1-20 ani, deci mortalitatea infantile si cea din rândul tineretului era foarte ridicata,reprezentând 43% din totalul deceselor înscrise in anul 1923. In com. Bivol situația socio-economica, era precara peste 60 la suta era săraca,lucru demonstrate de stema comunei care era racul". Casele erau construite din paianta(pereți din furci de lemn îngrădita cu nuiaua si lipit cu lut).Erau case intr-un perete adică o tinda si o camera, si case normale -2 camere si tinda, din care o camera de locuit si"cas’cei mare camera de curat. Casele erau acoperite cu stuf sau paie, cu pământ pe jos. Comuna Bivol fiind la izvoarele Volovățului era o zona endemic malarigenă, din cauza apelor băltite unde se dezvolta țânțarul Anophel care transmite malaria. In 1941-45 populația a dus-o greu,forța de munca scăzuta, lucru la tranșeele armatei . In 5-6 aprilie 1944 vine Armata Roșie care se stabilește si la noi in comuna până in august 1944 când comuna devine punct de trecere a armatei spre frontal de vest, perioada in care de la populație se rechiziționau cai vite oi pentru transport si hrana armatei. In iarna lui 1945-46 datorita condițiilor grele coabitau de la 4 până la 12 persoane intr-o camera fapt care a dus la o mare epidemie de tifos exantematic cu o rata mare de mortalitate in rândul populației. Toate acestea culminează cu seceta din 1946 si foametea din 1947. In timpul secetei si foametei când majoritatea populației se hrănea cu buruieni apare malnutriția, pelagra, rahitismul la copii, t b c -ul. Începând cu 1948 se fac reforme in domeniul sanitar astfel com. Bivol este deservită de moașa Scatlat și of. Silache.

Se începe o campanie de combatere a rahitismului si malnutriției la copii prin administrarea de untura de peste la elevi si formarea unor centre de distribuire a laptelui(o jumătate de litru la copii săraci). La Bivol acest centru funcționa in casa lui Melinceanu Ion (Jan) cu muncitoare Iacob Georgeta si Volosciuc Adela. In vara lui 1949 se începe construcția Dispensarului cu baie comunala pe terenul de la Orfelinat, cu teren de 2 ha incluzând si livada. In aceasta perioada Casa de naștere si cabinetul medical, subordonate Dispensarului Păltiniș funcționa in Orfelinat. În această perioadă se pune un accent deosebit pe depistarea si urmărirea gravidelor asistența la naștere și urmărirea copiilor 0-1 an . În 1952-1954 este of. Sanitar Caciuc Victor și moașa Matcico. Tot în această perioadă se începe și lupta sanitară antiepidemica prin efectuarea vaccinărilor la populație , contra febrei tifoide și paratifoide (TAB), tetanosului (ser antitetanic), difteriei, (ADPA). ÎN 1949 se începe construcția Dispensarului Comunal cu baie comunala pe terenul de la Orfelinat. Tot în acest an se începe campania antimalarică prin trimitere de echipe speciale in zonele endemic malarigene .În anul 1952 este numit of. Sanitar Airimițoaie Constantin și moasa Diomedenco Melania. Începând din acest an se începe o campanie de depistarea TBC -ului, a difteriei prin efectuarea reacțiilor IDR:la tuberculină pt. TBC, și pentru difterie SIK și DYK. În 1957 se formează punct sanitar la Cuza Voda cu as. Codina Ioan. Pe data de 1 nov. 1958 în com. Bivol vine medicul Rotaru Aurel cu care ocazie se formează Circumscripția Sanitara Bivol sub administrarea directa a Direcției Sanitare si Prevederi sociale a Raionului Darabani. Circumscripția sanitara funcționează cu staționar pt. copii cu 5 paturi, casa de nașteri cu 5 paturi si cabinet medical, fiind deservite de medic, of sanitar Airimitoaie Constantin, Sora ocrotire Airimitoaie Maria si moașa Domedenco Melania, iar la punctual sanitar Cuza - Voda Codina Ioan. Localul Circumscripției funcționează in vechiul conac boieresc. Pe 1 nov 1959 dr. Rotaru este înlocuit de dr. Kantor Imre . În 1960 se muta localul Dispensarului în noul local prevăzut cu aceleași anexe plus apartament pentru medic. în aceasta perioada se încadrează pe langă femeia de serviciu o infirmiera (Sîrbu Domnica) si agent dezinfecție (Zama Nicolae). În martie 1960 prin transfer vine as. Epure Radu. Pentru completarea posturilor sunt aduse prin detașare surori medicale , moașe . În1961 se începe Campania naționala antipoliomielitica concomitent cu continuarea celorlalte campanii de vaccinare. Se urmăresc cazurile de boli transmisibile acestea fiind in regres, bolile cornice: pelagra , TBC-ul sunt ținute in observații si sub tratament. În 1962, 1 nov. la nivelul Circumscripției vine dr. Dresler Milan iar dr. Cantor pleacă la specializare. În1964 sora de ocrotire Airimitoaie Maria este transferata la Rădăuți-Prut. În febr. 1964 pleacă si dr. Drisler prin transfer la Crucea. Pe 9 mai 1964 vine Dr. Visochi Larisa care va lucra până in 9 mai 1965. Tot în 1965 pleca si of. Airimitoaie Constantin prin transfer la Rădăuți - Prut .În aceasta perioada s-a continuat lupta antiepidemica prin imunizarea populației , supravegherea si izolarea bolilor transmisibile, urmărirea bolilor cornice si tratarea bolilor acute: bronhopneumonii, pneumonii, boli digestive in ambulatoriu si staționarul de copii. În oct . 1966 vin prin detașare dr. Arpad Kristof care va lucra până in august 1967 când vine tot prin detașare dr. Starliciuc Alexandru. În 1968 prin reforma administrative teritoriala Dispensarul trece sub adm Direcției sanitare județene , Sanepidului județean, respective sub controlul Spitalului Dorohoi din punct de vedere medical si Laboratorului de epidemiologie Dorohoi din punct de vedere epidemiologic , iar din punct de vedere administrativ Spitalului Darabani. În 1970 dr. Starliciuc a. este mutat la o alta unitate. În august 1970 sunt încadrate următoarele cadre medicale: Epure Adela, asistent medical cabinet; Coza Olga asistent pediatru staționar, Iațu Olimpia asistent ocrotire, Țuculeanu Lucreția asistent obstetrică-ginecologie. Pe 1 nov. 1970 este încadrată dr. Turdeanu Viorica care va lucra până in 1973 .

O analiza pentru anul 1960 releva ca din totalul de 40 decese înregistrate atunci, 15 persoane (37,5%) au provenit din rândul copiilor. In anul 1971, din totalul de 25 decese la nivelul comunei, numai unul era copil(4%).

Statistica releva faptul ca indicele de mortalitate infantila a scăzut de la 13% la 1,25% , dar semnificația acestuia este aproximativa ,din cauza procesului de migrație al populației, foarte ridicat in ultimele decenii .In același fel se explica si coborârea excedentului natural de la 18,8% in 1969, la 14% in anul 1972.

Au fost eradicate o serie de maladii din rândul populației locale, cum sunt malaria, febra tifoida, tifosul exantematic, pelagra.

Durata medie de viața in raza comunei Viișoara, calculate pentru perioada 1973-1975 este de aproape 70 ani, iar pe sexe este de aproximativ 68 ani pentru bărbați si 72 ani pentru femei. Același indicator, in anul 1932 era de numai 40 de ani.

Pe data de 1 nov. 1973 este încadrat medical Drobotă Soare, după plecarea doctoriței Turdeanu Viorica la specializare.

La data de 4.03.1977, marele cutremur pe teritoriul comunei noastre nu a produs pagube umane sau materiale, totuși s-a resimțit prin forma de transmitere a efectelor.

În vara anului 1974 se face MRF la toată populația de la 14 ani în sus. În acest sens s-a făcut catagrafii de către personalul sanitar, pe gospodării și sate , iar la copii sub 14 ani s-a făcut IDR la tuberculină această activitate fiind cuprinsă in Campania anti TBC .

În vara anului 1975 doctorul Drobotă Soare este transferat la Darabani. Se continua acțiunea de combatere a TBC prin MRP din 1976 , la toată populația ultimul control MRF în masa fiind în 1979.

În cursul anului 1979 vine doctoral Cozma Dan. În cursul anului 1982 se mută Dispensarul Medical din vechiul local în centru la bloc unde parterul este dispensar medical cu staționar de copii, casă de nașteri, punct farmaceutic, cabinet medical, iar la etaj apartamentul medicului și încă 3 apartamente aparținând primăriei.

În 1983, doctorul Cozma Dan pleacă prin transfer la Botoșani iar în toamna anului (…..) vine doctorul Beligan Mircia .

Pe data de 26.04.1986 are loc explozia nucleară de la Cernobîl, dar s-a dat publicității mai târziu, când se iau măsuri de prevenire și combatere a radiațiilor prin administrarea de iodură de potasiu, măsuri de igienă, acoperirea fântânilor, fiind mobilizat tot personalul sanitar, grupa sanitară, pentru a merge din casă în casă pentru înștiințarea populației și administrarea de iodură de potasiu.

În 1984 dr. Bilegan Mircea pleacă prin transfer. Pe data de 1.11.1984 vine dr. Dumitrescu Viorel - Vasile care va lucra până în 1987. Pe 1.11.1987 vine dr. Rădoi Doina care pe 1.10.1988 pleacă prin căsătorie iar în locul ei vine dr. Voiciloiu Lidia, care va fi transferată la Păltiniș, în luna iunie 1989, prin desființarea comunei Viișoara.

În toată această perioadă în cadrul Dispensarului Medical, sau desfășurat acțiuni antiepidemice, supravegherea bolilor cornice și tratamentul bolilor acute.

Revoluția din decembrie 1989, duce la revenirea comunei Viișoara, iar unitatea sanitară își desfășoară activitate mai departe fiind girată de doctor Voiciloiu Lidia, de la Păltiniș, administrat de Spitalul Darabani, iar ulterior este girată de Vertinvschi Marcel, până în anul 2004.

În iulie 1997, se pensionează Epure Adela,iar în 1998, se pensionează asistenta Iațu Olimpia.

În luna iulie 2000 se pensionează asistent medical Epure Radu, la Dispensar rămânând asistent medical Țuculeanu Lucreția și Gavril Angela, până în anul 2004, când vine medic de familie dr. Ungureanu Luiza Nicoleta, care este și în prezent.

Pe lângă munca sanitară propriu-zisă, în această perioadă s-a desfășurat și o campanie de educație sanitara ce a constat în conferințe la nivelul căminelor culturale in toate satele. Școala mamei cursuri de 3 luni cu gravidele si tinerele mame , in fiecare trimestru .Cursuri de igienă si prim ajutor de două ori pe an in școli, brigăzile SMA și IAS. Odată cu terminarea colectivizării 1963, se unifică brigăzile SMA in secție SMA unde se fac cursuri de instruire cu mecanizatorii:prevenirea accidentelor de muncă , prevenirea bolilor profesionale , primul ajutor in caz de accidente. În 1965 se face grupa sanitară la nivel de CAP care va fi instruită anual participând la concursuri pe zona si județ obținând in 1987 locul I pe zona si locul II pe județ, instruire ce a avut loc până în 1989 inclusiv Instruirea muncitorilor din sectorul zootehnic privind combaterea bolilor comune oamenilor și animalelor,epizootiilor, respectând normele de igienă generală și personală , a gestionarilor din cooperația de consum, a populației, au fost forme de educație sanitară care au dus la scăderea îmbolnăvirilor prin boli transmisibile.

Explozia nucleară de la Cernobîl a avut efecte după anul 1990, când apar malformații congenitale, se înmulțesc numărul cazurilor de cancer , afecțiunilor aparatului respirator și cardio-vascular, concomitent cu o alimentație bogată în substanțe cancerigene, apare obezitatea la copii și adulți.

După 1992 asociația "Les amis de Viișoara" a ajutat dispensarul cu medicamente, material sanitare și alte dotări. Tot cu ajutorul asociației, în 2007 Dispensarul a fost renovat, asigurându-se condiții bune pentru buna desfășurare a asistenței medicale.

Din punct de vedere demografic, populația este în scădere datorită faptului că tinerii care au absolvit clasa a VIII a și clasa a X a, au plecat la oraș pentru finalizarea studiilor și nu s-au mai întors .

Numărul nașterilor este in scădere, ex. de la 115 în 1968 la 14 în 2009 și 21 în 2010, iar numărul deceselor în creștere, ex. de la 23 în 1965, la 43 în 2010.

Limita de vârstă este în creștere de la 60,5 în 1970 la 70, 4 în 2000.
Foto
Bivol, 1906 - Asistenta medicala acordata de dr. Theodor Zadurowicz

Vizualizari: 623
Data creare: 18-06-2017 19:45:14

ISTORIA COMUNEI VIIŞOARA - VIATA SOCIALA

Bivol, 1906 - La semanatISTORIA COMUNEI VIIŞOARA - VIATA SOCIALA

Personalitati ale comunei Viisoara

Dimitrie BrândzăDimitrie Brândză
(1846 - 1895)

Imagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani

Imagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani - sediul PrimarieiImagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani

MONUMENTE ISTORICE SI DE ARHITECTURA

Monument inchinat marelui savant, Dimitrie Brandza (1846 - 1895)- Primaria Viisoara, judetul BotosaniPrezenţa elementului uman autohton pe teritoriul comunei Viișoara este mult mai veche decât data atestării localităţii Bivolure, respectiv anul l720.