Monitorul Oficial Local
Formulare online


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

OFERTE VÂNZARE TERENURI - conform Legii nr. 17/2014

OFERTE VÂNZARE TERENURI - conform Legii nr. 17/2014


DESPRE COMUNĂ --> Sport

SPORTUL - Evoluția activităților sportive de-a lungul timpului, in comuna Viisoara


SPORTUL - Evoluția activităților sportive de-a lungul timpului, in comuna Viisoara


Locuitorii Bălușenilor și apoi mai târziu Bivol au fost crescători de animale și lucrători ai pământului. În clipele de răgaz au cântat din fluier, au dansat la horele de pe toloaca satului și, cum e și firesc și-au măsurat forțele în diferite jocuri sportive. Cu riscul de a plictisi pe cititorii zilelor noastre, vom prezenta câteva jocuri practicate și păstrate multă vreme în tradițiile locurilor. Păstorii practicau primăvara și vara: Pârleazul, Cățeaua și în special Poarca, instrumentele folosite erau bețile confecționate din lemn de corn sau salcâm, frumos lustruite.

Pârleazul era un joc simplu la care puteau participa mai mulți concurenți, jucătorul apuca bățul și-l arunca cu celălalt capăt astfel să lovească pământul descriind o mișcare de rotație, câștigătorul era declarat cel care arunca la distanța cea mai mare.

Cățeaua era un joc colectiv, jucătorii trebuiau să aleagă pe cel ce cădea la serviciu. Pe un băț puneau fiecare pe rând mâna dreaptă cel care nu mai avea loc pe băț era considerat ieșit din joc și pus de serviciu. Acesta își așeza bățul pe orizontală la trei metri distanță de linia de start, Jucătorii aflați la bătaie se așezau jos pe linia de start în rând. Primul arunca bățul exact ca la pârleaz și încerca ca bățul său să atingă cățeaua.Jucătorul de serviciu muta bățul său numit cățeaua la locul unde ajungea bățul primului jucător și tot așa fiecare concurent încerca să lovească cățeaua care putea ajunge la o distanță destul de mare de linia de start. În cazul când nici un jucător aflat la bătaie nu lovea cățeaua jocul era considerat terminat și se făcea din nou alegeri, excepta jucătorul aflat la serviciu.

Un joc spectaculos era Poarca, acesta era practicat de păstori, mai ales primăvara. Regulamentul era simplu și puteau participa mulți jucători. Terenul era un cerc cu o rază de 4 - 5 metri, în mijlocul lui era marcat cu un steguleț alb o gaură de 20-3o cm. Marginea cercului era considerată periferia târgului. Jucătorii participanți se alegeau pe un băț, iar cel care nu avea loc pe el era obligat să fie de serviciu. Jucătorii aflați la bătaie își fixau bețele în găuri mici făcute pe marginea cercului, la distanțe egale, în așa fel ca toată lungimea cercului să fie ocupată. Poarca era o minge confecționată din păr de cal, având dimensiunea unei mingi de oină. Jucătorul aflat la serviciu trebuia să pătrundă printre jucătorii care păzeau intrarea în târg. Aceștia pe rând părăseau locurile și încercau să lovească mingea pentru a o îndepărta de târg. Jocul era foarte animat, cel aflat la servicu trebuia să-și protejeze mingea cu ajutorul bățului. Scopul final era ca poarca să fie introdusă în gaura marcată cu steguleț din mijlocul cercului. Era o treabă complexă, puțini jucători reușeau să introducă mingea în orificiul cu pricina din mijlocul cercului, astfel era nevoit să pască Poarca ore întregi, uneori scăpa mai ușor când reușea să ocupe gaura unui jucător care părăsea locul și încerca să îndepărteze Poarca de marginea târgului. Jocul era întrerupt și se alegeau din nou jucătorul de serviciu, cu excepția celui care a fost la serviciu..

Poate nu am fost destul de explicit în prezentarea regulilor acestui joc extrem de spectaculos, chiar dacă are un nume cam vulgar el are multe asemănări cu jocul Golf de mai târziu.

Primăvara când pământul se zbicea pe toloaca satului sau în grădini mari se practica un joc colectiv la fel de spectaculos numit Sârga. La el participau fete mari și feciori.Aceștia se alegeau în două echipe mixte sau simple.Se alegea prin tragere la sorți echipele la serviciu și bătaie. Terenul era un cerc mare în funcție de numărul participanților iar instrumentul principal al jocului era o minge de păr de cal tot de mărimea unei mingi de oină.Cele doă echipe după tragere la sorți una intra în cerc, iar cealălată se dipunea pe lungimea cercului.Unul din jucătorii aflați la bătaie ascundea prima dată mingea și trebuia să lovească un jucător din cerc după care toți fugeau cât mai departe de cerc.Jucătorii din cerc trebuiau să lovească unul din jucătorii aflați în exterior dacă loveau pe unul acesta era eliminat în caz contrar pierdeau ei un jucător.Jocul era terminat atunci când una din echipe eliminau pe cei adverși. Sârga era un prilej de mare sărbătoare în viața comunității.Pe lângă calitățile de jucători buni, se închegau prietenii și apoi urmau strigările de nuntă.

Acest joc colectiv a durat până după cel de-al II-lea război mondial îl putem considera strămoșul jocului numit Oină de mai târziu joc specific poporului român.

Un joc al puterii dar și al tehnicii era Trânta.Nu erau reguli precise jucătorii luptau până unul era pus la pământ.

Atletismul a fost practicat de multă vreme întrecerile în fugă erau la mare cinste nu erau reguli precise dar câștiga cel care ajungea primul la linia de sosire fixată de organizatori.

In serile de toamnă în special la crâșme se practica un joc bizar Chiuitul.Participanții trebuiau să chiuie foarte tare era considerat câștigător cel care reușea să spargă sticla de lampă aflată la 3 m distanță.

Iernile de odinioară erau lungi și extrem de geroase.Zăpezile abundente căzute din belșug era un prilej deosebit pentru practicarea jocurilor de iarnă.Schiurile erau rudimentare confecționate din lemn de salcâm iar copii mici foloseau doagele de le poloboacele vechi. Nu erau reguli precise fiecare jucător trebuia să parcugă un traseu cine ajungea primul era considerat câștigător. Jocul cu săniuța era îndrăgit de copii.Ele erau confecționate din lemn de salcâm jucătorii se așezau pe burta și încercau să ajungă primii la final.

Pe suprafețele de gheață ale lacurilor se practica jocul cu sloiuri. Cu ajutorul unui topor se decupa un sloi de 1 m diametru se scobea o mică adâncitură unde jucătorii puneau bețele lor după câțiva metri cu avânt, se urcau pe sloi și cine parcurgea cea mai mare distanță era considerat învingător.

Din izvoarele nescrise se cunosc multe jocuri :untul, babele țoașca trasul cu arcul cu săgeți confecționate din papură, pichiul aruncarea mingilor confecționate din păr de cal, etc.

Inotul era mai puțin practicat deși satul avea iazuri.Mulți bărbați și copii știau să înoate nu erau stiluri sofisticate dar important e că se practica acest sport deosebit.

Jocul de fotbal a început să fie practicat la început în școlile primare după 1930 cel care a introdus jocul a fost învățătorul și apoi directorul școlii primare din Cuza Vodă, Ciopec N. Gheorghe. Terenul era marcat cu bețe fără dimensiuni precise iar porțile marcate rudimentar fie cu bețe sau căciulile jucătorilor. Mingea era confecționată din cârpe sau păr de cal având dimensiunea unui pepene mai mic. Jucătorii loveau mingea cu picioarele goale și cine reușeau să introducă mingea în poarta adversă era considerat câștigător.

După cel de-al doilea război mondial au apărut alte jocuri: volei, ciclism, oina, fotbal practicate pe terenuri marcate și porți regulamentare, iar prin anii 1968 s-a introdus jocul de tenis de masă și tenis de câmp.

Sportul în cadrul colectivităţii din comuna Viișoara, a avut un efect benefic asupra cetăţenilor.

Încă din anii 1960 au apărut practicanţi a-i sportului in comună cum ar fi: fotbal, volei, șah, alte sporturi practicate pe plan local. Jocurile de volei dintre satele Viișoara și satul Cuza Vodă, au fost memorabile, printre jucătorii buni ai localităţilor din comuna Viișoara, fiind fraţii Străteanu, Pînzaru Ioan, Stadniciuc Nicolae, Suditu Stelian, Midoschi Vasile, Horodincu Emil, Gavril Aurel (zis răţoi), Manolei Iosif, Spataru Mihai, Horodincu Mitriţă, Horodincu Dan, Melencianu Viorelși nu în ultimul rând Horodincu Ioan, jucător de diviza A și B la Suceava, precum și alţii care au practicate jocl de volei.

Începând cu anul 1968, au începută să se practice și alte sporturi pe raza comunei Viișoara, cum ar fi: Tenisul de masă, Tenisul de câmp, handbal, atletism, înot, etc.

Promotorii acestor activităţii au fost profesorii din Viișoara, spre exemplu: Midoschi Vasile, Epure Mihai, maistru Epure Vasile, def. Ciobanu Constantin, Savescu Dorel, Brici Ştefan, Strteanu Teodor precum și profesori născuţi și domiciliaţi în alte localităţi care au dus la învăţarea tainelor sportului în comuna noastră, ca exemplu: Aghiniţei Cornel, Aghinitei Emil, Aghiniţei Constantin, Roșu Alexandru, Sandu Florea, Ghinea Corneliu etc.

În perioada 1970 - 1980, au fost construite baze sportive de:
 Handbal: în satele Viișoara Viișoara Mică, Cuza Vodă.
 Tenis de câmp Viișoara, Cuza Vodă.
 Tenis de masă: Viișoara, Viișoara Mică, Cuza Vodă, prin confecţionare de mese de tenis și apoi procurarea lor din surse proprii.

La realizarea bazelor sportive au fost promotori: director Taraciuc Vasile, prof. Hurmuz Dinu, prof. Străteanu Teodor, prof. def. Ciobanu Constantin, Cucerca Constantin.

Foto
Teren de sport - loc Cuza Voda, com. Viisoara

Vizualizari: 295
Data creare: 19-06-2017 07:35:46

ISTORIA COMUNEI VIIŞOARA - VIATA SOCIALA

Bivol, 1906 - La semanatISTORIA COMUNEI VIIŞOARA - VIATA SOCIALA

Personalitati ale comunei Viisoara

Dimitrie BrândzăDimitrie Brândză
(1846 - 1895)

Imagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani

Imagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani - sediul PrimarieiImagini semnificative din comuna Viisoara, judetul Botosani

MONUMENTE ISTORICE SI DE ARHITECTURA

Monument inchinat marelui savant, Dimitrie Brandza (1846 - 1895)- Primaria Viisoara, judetul BotosaniPrezenţa elementului uman autohton pe teritoriul comunei Viișoara este mult mai veche decât data atestării localităţii Bivolure, respectiv anul l720.